02.08.2020
E o dimineata foarte placuta de august, la noi in oras era o temperatura cam mare pentru locuitorii urbei. Asa ca toata lumea cauta unele zone mai racoroase pentru a petrece timpul liber. Asadar ne urcam in masina si ne indreptam spre Slanic Moldova, un oras situat in zona muntoasa a judetului Bacau la limita cu judetul Covasna.
Sus in masina si mergem pe DN2 pana in Adjud adica 47 km, de acolo cotim stanga spre Onesti pe DN11A inca 39 km, din Onesti mergem pe DN12A spre Tg Ocna 14 km oras unde am facut un mic popas, iar ultima portiune a traseului adica spre orasul de destinatie o facem pe DN112A inca 14 km.
Ajunsi la destinatie suntem placut impresionati de frumusetea locului. Muntii din acea regiune si-au facut inca o data efectul asupra noastra. Aaaaa si temperatura era mult mai acceptabila decat cea din orasul meu. Cand am plecat din Focsani ne-am gandit ca nu vom gasi asa multa lume acolo, dat fiind aceasta perioada de distantare sociala din cauza virusului care ne bantuie , dar si fiindca statiunea nu e asa mare. Mare greseala am facut fiindca era foarte aglomerat, pe o distanta destul de mare erau parcate masinile una langa alta, nu mai conta ca se parca direct pe strada sau pe spatiu verde. Stateam in masina si ne intrebam unde este acea distantare sociala fiindca oamenii erau asa multi mergeau unul langa altul, iar in acea mare de oameni eu nu am vazut multi cu masca de protectie. Asa ca dupa vreo 20 minute in care ne-am cautat un loc de parcare, am fost nevoiti sa ne intoarcem la Tg Ocna. Aici am oprit langa un parc Magura unde am stat la un mic picnic .
A urmat atractia pricipala a calatoriei, si anume o plimbare la Salina Trotus aflata la iesirea din orasului Tg Ocna.
Principalul domeniu de activitate al minei este acela de extractie preparare si comercializare a sarii. Insa in acelaasi timp ofera clientilor si servicii de turism. Distanta parcursa intre suprafata si punctul unde este situata salina este de 3.1 km, iar pe verticala de 240 m.
Atunci cand ne-am cumparat biletele de intrare le-au explicat acelor angajati ca exista in grupul nostru si o persoana cu dizabilitati care se deplaseaza cu scaunul rulant, asa ca ne-au sugerat un alt punt de intrare cu masina fiindca intrarea in incinta se facea pe niste scari.
Apoi am asteptat nerabdatori autobuzul care trebuia sa ne duca spre adancurile pamantului.
Mi-au placut caci erau pregatiti cu un autobuz care avea rampa de acces. Asa ca dupa un drum de 8 minute (m-am uitat la ceas), mi se parea ca am coborat foarte mult nefiind deloc invatat cu acest mijloc de viata. Stiam de pe site-ul salinei ca temperatura va fi de 12-13 grade Celsius asa ca m-am imbracat intr-un treinig.
Ajunsi acolo jos am fost intampinati de pereti din sare cu o inaltime de 8 m (asa am aflat) si un semn care indica distanta parcursa 3080 m.
Inca de la intrare am gasit locasul de cult, o adevarat biserica inchinata Sfintei Mucenice Varvara, protectoarea minerilor.
Nu mai stiu ordinea urmatoarelor locuri, insa am vazut un muzeu al sarii, un lac cu apa sarata si o cascada, o sala de spectacole, loc de joaca pentru copii si de recreere pentru adulti.
Am iesit cu ultimul autobuz care aducea turistii la suprafata, chiar daca acest autobuz fiind un model mai vechi nu avea rampa.
